Voleiul este un sport (al doilea în lume ca popularitate) în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă mingea deasupra acestuia, folosind orice parte a corpului, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se câştigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu respectă regula celor trei atingeri.
O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câştigătoare din 5, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de egalitate 24 – 24 se continuă setul până în momentul în care una din cele două echipe obţine o diferenţă de 2 puncte (29 – 27, 31 – 29 etc). În cazul în care este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câştigătorului, acesta se joacă pâna la 15 (sau pâna la o diferenţă de 2 puncte).
Voleiul – un sport competitiv
Competiţia dezvoltă resursele latente, scoţând în evidenţă îndemânarea, spontaneitatea, creativitatea şi estetica. Regulile sunt realizate pentru a permite demonstrarea acestor abilităţi. Cu puţine excepţii, voleiul permite tuturor jucătorilor să acţioneze atât la fileu (în atac), cât şi în spatele terenului (în apărare sau la serviciu). Dacă ar mai trăi William Morgan, creatorul acestui joc, l-ar putea încă recunoaşte, voleiul păstrând, de-a lungul timpului, anumite elemente caracteristice. Câteva din acestea le împarte cu alte jocuri care au fileu, minge sau rachetă:
- serviciu,
- rotaţie (alternanţa la serviciu),
- atac,
- apărare.
Voleiul este totuşi unic printre jocurile la fileu prin faptul că se insistă ca mingea să fie păstrată cât mai mult timp în aer şi prin faptul că oferă posibilitatea paselor între membrii aceleiaşi echipe înainte ca [[minge|mingea] să fie returnată adversarilor. Introducerea unui jucător specializat în apărare, Libero-ul, a mărit lungimea fazelor de joc. Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-un simplu act de a pune mingea în joc, într-o armă ofensivă. Conceptul rotaţiei a fost dezvoltat pentru a permite fiecărui sportiv să participe la joc. Regula poziţiei jucătorilor permite echipelor flexibilitate şi posibilitatea dezvoltării de tactici interesante, atât în favoarea echipei, cât şi pentru entuziasmul spectatorilor. Astfel, imaginea voleiului devine din ce în ce mai bună. Cu cât jocul evoluează, fără îndoială că se va schimba, va deveni mai bun, mai puternic, mai rapid.
[modifică] Rolul arbitrului
Calitatea arbitrului derivă din conceptele de corectitudine şi consecvenţă:
- să fie corect cu fiecare participant;
- să fie perceput ca un om corect de către spectatori.
Pentru a permite jucătorilor să facă spectacol, arbitrul trebuie:
- să fie exact în aprecierile lui ;
- să înţeleagă conceptul de bază al regulilor ;
- să fie un organizator eficient ;
- să permită jocului să se desfăşoare pentru a se desemna un câştigător ;
- să fie un formator de caractere folosind regulile pentru a penaliza lipsa de sportivitate şi a admonesta lipsa de politeţe ;
- să promoveze voleiul prin a permite elementelor spectaculoase ale jocului să strălucească şi celor mai buni jucători să facă ceea ce ştiu ei mai bine: să impresioneze publicul.
În încheiere putem spune că un bun arbitru foloseşte regulile pentru a face din competiţie o experienţă deosebită pentru toţi cei implicaţi.
Cei interesaţi ar trebui să vadă în regulile următoare stadiul actual de dezvoltare al unui joc minunat, ţinând totuşi cont că paragrafele precedente au o importanţă deosebită pentru oricare din poziţiile din care privesc voleiul (arbitru, observator, antrenor, sportiv, spectator).
[modifică] Structura
Fileul măsoară 1 m pe lăţime şi 9,50 m până la 10 m în lungime (cu 25 până la 50 cm pe fiecare parte laterală). El este alcătuit din ochiuri pătrate cu latura de 10 cm, confecţionate din sfoară de culoare neagră.
La marginea superioară, este cusută pe toată lungimea fileului o bandă din pânză albă, răsfrântă pe fiecare parte pe o lăţime de 7 cm. Fiecare capăt al benzii are o gaură prin care trece o sfoară pentru prinderea de stâlpi şi menţinerea ei întinsă.
Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului de stâlpi şi menţinerea marginii sale superioare întinsă.
La partea inferioară a fileului este o altă bandă orizontală, de 5 cm lăţime, asemănătoare cu banda superioară, prin care trece o sfoară. Această sfoară croşetează de-a lungul ochiurilor pentru prinderea de stâlpi şi menţinerea întinsă a părţii inferioare a fileului.
Fileul are înalţimi diferite la fete faţă de băieţi. La fete înălţimea fileu lui este de 2,24m la senioare şi juniore.Iar la băieţi are 2,43m seniori şi juniori.
[modifică] Mingi
Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de piele sau piele sintetică prevăzută în interior cu o cameră din cauciuc sau alt material asemănător.
Mingea poate avea o singură culoare deschisă sau o combinaţie de culori.
Materialul sintetic şi combinaţia de culori a mingilor folosite în competiţiile oficiale trebuie să fie conform standardelor FIVB.
Circumferinţa sa trebuie să fie cuprinsă între 65 şi 67 cm şi greutatea între 260 şi 280 g.
Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la 0,325 kg/cm2 (4,26 până la 4,61 psi), (294,3 până la 318,82 mbar sau hPa).
[modifică] Componenţa echipelor
O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători, un antrenor, un antrenor secund, un preparator fizic (maseur) şi un medic.
Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, medicul trebuie să fie acreditat în prealabil de FIVB.
Unul dintre jucători (altul decat Libero-ul) este căpitanul echipei şi el trebuie să fie identificat ca atare pe foaia de arbitraj.
Numai jucătorii înregistraţi pe foaia de arbitraj pot să pătrundă pe teren şi să participe la meci. După ce căpitanul şi antrenorul au semnat foaia de arbitraj, componenţa echipei nu mai poate fi modificată.
[modifică] Locul participanţilor
Jucătorii care nu sunt în joc trebuie ori să fie aşezaţi pe banca pentru rezerve a echipei lor ori să fie în zona lor de încălzire. Antrenorul şi ceilalţi membri ai echipei trebuie să stea pe bancă, dar pot să o părăsească pentru un timp.
Băncile pentru rezerve sunt situate de o parte şi de alta a mesei scorerului, în afara zonei libere.
Numai membrilor echipei le este permis să stea pe bancă în timpul meciului şi să participe la încălzirea la fileu. Jucătorii care nu sunt în joc se pot încălzi fără mingi astfel:
- în timpul jocului în zona de încălzire;
- în cursul timpilor de odihnă şi a timpilor tehnici în zona liberă situată în spatele propriului teren de joc.
- În timpul pauzei dintre seturi jucătorii pot utiliza mingile (dar nu cele de joc) pentru încălzire în zona lor liberă.
[modifică] Echipament
Echipamentul jucătorului se compune dintr-un tricou, un şort, şosete şi pantofi de sport. Culoarea şi designul tricourilor, şorturilor şi şosetelor întregii echipe trebuie să fie uniforme (cu exceptia Libero-ului). Echipamentul trebuie să fie curat.
Pantofii trebuie să fie fără tocuri, uşori şi flexibili, cu tălpi din cauciuc sau din piele.
Pentru competiţiile de seniori mondiale şi oficiale ale FIVB, este interzisă utilizarea pantofilor de sport cu tălpi care lasă urme negre pe podea. Tricourile şi şorturile vor fi conform standardelor omologate ale FIVB.
Tricourile jucătorilor trebuie să fie numerotate de la 1 până la 18.
Numerele trebuie plasate pe tricou în centrul pieptului şi al spatelui. Culoarea şi strălucirea numerelor trebuie să fie în contrast net cu cele ale tricourilor .
Numerele trebuie să măsoare cel puţin 15 cm în înălţime pe piept şi 20 cm pe spate. Lăţimea benzii care formează cifra trebuie să fie de cel puţin 2 cm.
Pentru competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB, numerele jucătorilor trebuie să fie înscrise şi pe piciorul drept al şortului. Numerele trebuie să aibă o înălţime cuprinsă între 4 şi 6 cm, iar lăţimea benzii care formează cifra trebuie să fie de minimum 1 cm.
Căpitanul echipei este identificat graţie unei barete de 8 x 2 cm, plasată pe tricou sub numărul de pe piept.
Este interzisă purtarea de echipament care nu are numere regulamentare sau de culoare diferită de cea a altor jucători (cu excepţia Libero-ului).
[modifică] Schimbări de echipament
Primul arbitru poate să autorizeze unul sau mai mulţi jucători:
- să joace desculţ(i) (la competiţiile mondiale şi oficiale ale FIVB este interzis ca sportivii să joace desculţi);
- să-şi schimbe între seturi sau după înlocuire tricourile umezite sau deteriorate cu condiţia ca noile tricouri să aibă aceleaşi culori, model şi numere;
- să joace în treninguri pe timp rece, cu condiţia ca acestea să aibă aceeaşi culoare şi acelaşi model pentru toată echipa (cu excepţia Libero-ului) şi să fie numerotate conform Regulii.
[modifică] Obiecte interzise
Este interzis să fie purtate obiecte care pot să provoace accidentări sau să ofere un avantaj artificial jucătorului.
Jucătorii pot să poarte ochelari sau lentile de contact pe propria răspundere.
[modifică] Liderii echipelor
Căpitanul echipei şi antrenorul poartă împreună răspunderea pentru conduita şi disciplina tuturor membrilor echipei lor.
Liberoul-ul nu poate exercita funcţia de căpitan al echipei.
[modifică] Căpitanul
ÎNAINTEA MECIULUI, căpitanul echipei semnează foaia de arbitraj şi reprezintă echipa la tragerea la sorţi.
ÎN TIMPUL MECIULUI, căpitanul echipei acţionează în calitate de căpitan în joc atât timp cât el se află pe teren. Când căpitanul echipei nu se află pe teren, antrenorul sau căpitanul însuşi trebuie să desemneze un alt jucător din teren (cu exceptia Libero-ului) care va prelua funcţia de căpitan în joc. Acest căpitan în joc îşi păstrează responsabilităţile până când este înlocuit, căpitanul echipei revine pe teren sau setul se încheie.
Căpitanul în joc este singurul autorizat să se adreseze arbitrilor. Poate face acest lucru numai când mingea este afară din joc, pentru:
- a cere o explicaţie privind aplicarea sau interpretarea regulilor şi, de asemenea, pentru a face cunoscute cererile sau întrebările coechipierilor. În cazul în care explicaţia arbitrului principal nu îl satisface, căpitanul în joc trebuie imediat să-şi exprime dezacordul. Astfel, căpitanul îşi poate rezerva dreptul să înregistreze la sfârşitul meciului o reclamaţie oficială pe foaia de arbitaj;
- a cere:
- autorizarea schimbării unor părţi sau a întregului echipament,
- permisiunea să se verifice poziţia echipelor;
- controlul suprafeţei de joc, fileului, mingilor etc.;
- a cere timpi de odihnă şi înlocuiri de jucători.
LA SFÂRŞITUL MECIULUI, căpitanul de echipă:
- mulţumeşte arbitrilor şi semnează foaia de arbitraj pentru a confirma rezultatul;
- dacă el (sau căpitanul în joc care l-a înlocuit) şi-a exprimat în prealabil un dezacord faţă de decizia primului arbitru, acel dezacord poate fi reconfirmat şi înregistrat la sfârşitul meciului pe foaia de arbitraj ca o reclamaţie oficială cu privire la aplicarea sau interpretarea de către arbitri a regulilor de joc.
[modifică] Antrenorul
terenului de joc. El decide formaţiile de start, solicită înlocuirile şi timpii de odihnă pentru a da instrucţiuni. În timpul exercitării acestor atribuţii, interlocutorul său oficial este al doilea arbitru. ÎNAINTEA MECIULUI, antrenorul înscrie sau verifică numele jucătorilor săi şi numerele acestora înregistrate pe foaia de arbitraj şi apoi o semnează.
ÎN TIMPUL MECIULUI, antrenorul:
- înaintea fiecărui set, remite scorerului sau celui de-al doilea arbitru fişa cu poziţia iniţială completată corect şi semnată;
- stă pe banca pentru rezerve, cel mai aproape de scorer, dar îşi poate părăsi pentru un timp poziţia;
- antrenorul, ca de altfel toţi ceilalţi membri ai echipei, poate da indicaţii jucătorilor din teren. Antrenorului i se permite să stea în picioare sau să se deplaseze în interiorul zonei libere din faţa băncii pentru rezerve a echipei sale, de la prelungirea liniei de atac până în zona de încălzire, fără a deranja sau întârzia jocul.
[modifică] Antrenorul secund
Antrenorul secund stă pe banca pentru rezerve a echipei, dar nu are drept de intervenţie în joc.
În cazul când antrenorul trebuie să-şi părăsească echipa, antrenorul secund poate, la cererea căpitanului în joc şi cu autorizarea primului arbitru, să îşi asume atribuţiile antrenorului.
[modifică] Punctarea
O echipa câştigă un punct:
- dacă reuşeşte să facă mingea să cadă în terenul advers, pe tuşă sau înăutrul terenului
- dacă echipa adversă comite o greşeală;
- dacă echipa adversă este sancţionată cu penalizare.
[modifică] Greşeală
O echipă comite o greşeală de joc dacă execută o acţiune contrară regulilor de joc. Arbitrii judecă greşelile şi determină penalizările conform prezentelor reguli:
- dacă două sau mai multe greşeli sunt comise succesiv, numai prima dintre ele este luată în calcul.
- dacă două sau mai multe greşeli sunt comise simultan de adversari, este socotită DUBLĂ GREŞEALĂ şi faza de joc este rejucată.
[modifică] Consecinţele câştigării unei faze de joc
Faza de joc începe în momentul loviturii de serviciu şi se termină când mingea este afară din joc.
Dacă echipa la serviciu câştigă faza de joc, ea câştigă un punct şi va servi în continuare. Dacă echipa la primire câştigă faza de joc, ea câştigă un punct şi dreptul de a servi.
[modifică] Pentru a câştiga un set
Un set (cu excepţia celui decisiv – al 5-lea) este câştigat de echipa care obţine prima 25 puncte cu un avans minim de două puncte faţă de cealaltă echipă. În caz de egalitate la scorul de 24 – 24, jocul continuă până când este realizată o diferenţă de două puncte (26 – 24, 37-35, …)
[modifică] Meciul este câştigat de echipa care obţine trei seturi
În cazul unei egalităţi la seturi de 2 – 2, setul decisiv (al 5 – lea) este jucat până la punctul 15, cu o diferenţă minimă de două puncte între cele două echipe.
[modifică] Forfait şi echipă incompletă
Dacă o echipă refuză să joace după ce a fost solicitată să o facă, ea este declarată forfait şi pierde meciul cu rezultatul 0 – 3 şi 0 – 25 pentru fiecare set.
O echipă care, fără justificări valabile, nu se prezintă la timp pe terenul de joc, este declarată forfait cu acelaşi rezultat ca cel menţionat la regulă.
O echipă declarată incompletă pentru un set sau pentru meci pierde setul sau meciul. Echipei adverse i se atribuie punctele sau punctele şi seturile necesare pentru a câştigă setul sau meciul. Echipa incompletă păstrează punctele şi seturile câştigate.
Înaintea meciului, primul arbitru efectuează o tragere la sorţi pentru a decide asupra primului serviciu şi a terenurilor de joc în primul set.
Dacă trebuie să fie jucat un set decisiv (al 5-lea), se procedează la o nouă tragere la sorţi. Tragerea la sorţi se efectuează în prezenţa celor doi căpitani ai echipelor.
Câştigătorul tragerii la sorţi alege:
- dreptul de a servi sau de a primi serviciul,
- partea terenului de joc în care va juca în primul set.
Cel care a pierdut obţine alternativa rămasă.
În cazul încălzirilor consecutive, echipa care a câştigat serviciul dispune prima de fileu.
[modifică] Perioada de încălzire
Înaintea meciului, echipele pot să facă încălzire la fileu timp de 6 minute împreună dacă ele au dispus în prealabil de un teren de joc pentru încălzire sau timp de 10 minute dacă ele nu au avut această posibilitate.
Dacă cei doi căpitani solicita să efectueze încălzirea separat, echipele vor dispune de fileu timp de 3 sau 5 minute, în conformitate cu prevederile Regulii.
[modifică] Formaţia de start a echipei
Trebuie să fie permanent şase sportivi în joc pentru fiecare echipă.
Formaţia de start a echipei indică ordinea la rotaţie a jucătorilor pe teren. Această ordine trebuie menţinută pe toată durata setului.
Înainte de începutul fiecărui set, antrenorul trebuie să prezinte formaţia de start a echipei sale pe o fişă de poziţie. Această fişă, corect completată şi semnată, este înmânată celui de-al doilea arbitru sau scorerului.
Jucătorii care nu fac parte din formaţia de start sunt jucători de rezervă în acel set (cu excepţia Libero-ului).
După ce fişa de poziţie a fost înmânată celui de-al doilea arbitru sau scorerului, nu mai poate fi autorizată nici o modificare a formaţiei fără o înlocuire regulamentară.
Diferenţele între poziţia jucătorilor din teren şi cei aflaţi înscrişi în fişa cu poziţia iniţială a echipei trebuie corectate astfel:
- dacă este constatată o diferenţă între fişa de poziţie şi formaţia jucătorilor prezenţi pe teren înaintea începerii setului, poziţiile jucătorilor trebuie să fie corectate conform cu cele din fişa de poziţie. Nici o penalizare nu va fi aplicată.
- în mod similar, dacă unul sau mai mulţi jucători prezenţi pe teren nu este (sunt) înscris (înscrişi) pe fişa de poziţie, formaţia de pe teren trebuie corectată înaintea începerii setului conform fişei de poziţie. Nici o penalizare nu va fi aplicată.
- totuşi, dacă antrenorul doreşte să menţină pe teren acel (acei) jucător (i) neînscris (neînscrişi) pe fişă, el va trebui să ceară înlocuirea (înlocuirile) regulamentară (e) care va (vor) fi înregistrată (e) pe foaia de arbitraj.
[modifică] Poziţii
În momentul când mingea este lovită de jucătorul la serviciu, fiecare echipă aşezată conform cu ordinea la rotaţie trebuie să fie plasată în interiorul propriului său teren de joc (cu excepţia jucătorului la serviciu).
Poziţiile jucătorilor sunt numerotate după cum urmează :
- cei trei jucători plasaţi de-a lungul fileului sunt jucătorii din linia întâi şi ocupă poziţiile 4 (în faţă – stânga), 3 (în faţă – centru) şi 2 (în faţă – dreapta).
- ceilalţi trei sunt jucători din linia a doua şi ocupă poziţiile 5 (în spate – stânga), 6 (în spate – centru) şi 1 (în spate – dreapta).
Poziţii relative între jucători:
- fiecare jucător din linia a doua trebuie să fie plasat mai departe de fileu decât corespondentul său din linia întâi;
- jucătorii din linia întâi şi, respectiv, jucătorii din linia a doua trebuie să fie poziţionaţi lateral în ordinea indicată de Regula 7.4.1;
Poziţiile jucătorilor sunt determinate şi controlate prin poziţiile picioarelor lor în contact cu solul, după cum urmează:
- fiecare jucător din linia întâi trebuie să aibă cel puţin o parte a piciorului mai aproape de linia de centru decât picioarele jucătorului din linia a doua corespondent;
- fiecare jucător din partea dreaptă (stângă) trebuie să aibă cel puţin o parte a piciorului mai aproape de linia laterală din dreapta (stânga) decât picioarele jucătorului din centrul liniei sale;
- după ce mingea a fost servită, jucătorii pot să se deplaseze şi să ocupe orice poziţie în propriul lor teren de joc şi în zona liberă;
[modifică] Greşeală de poziţie
O echipă comite o greşeală de poziţie dacă un jucător nu ocupă poziţia sa corectă în momentul când mingea este lovită de jucătorul la serviciu.
Dacă jucătorul la serviciu comite o greşeală de serviciu în momentul lovirii mingii, greşeala sa este considerată ca fiind prima în raport cu o greşeală de poziţie.
Dacă, după lovirea mingii, serviciul devine greşit, atunci greşeala de poziţie este prima care va fi luată în calcul.
O greşeală de poziţie antrenează următoarele consecinţe:
- echipa este sancţionată cu pierderea fazei de joc;
- poziţiile jucătorilor sunt corectate.
[modifică] Rotaţie
Ordinea la rotaţie este determinată prin formaţia de start a echipei; ea este controlată prin intermediul ordinii la serviciu şi a poziţiilor jucătorilor pe toată durata setului.
Când echipa la primire câştigă dreptul la serviciu, jucătorii săi efectuează o rotaţie, deplasându-se cu o poziţie în sensul acelor de ceasornic: jucătorul din poziţia 2 trece în poziţia 1 pentru a servi, jucătorul din poziţia 1 trece în poziţia 6 etc.
[modifică] Greşeală de rotaţie
O greşeală de rotaţie este comisă când SERVICIUL nu este efectuat conform cu ordinea la rotaţie. Ea antrenează consecinţele următoare:
-echipa care a greşit este sancţionată cu pierderea fazei de joc; -ordinea la rotaţie a jucătorilor este corectată.
În plus, scorerul trebuie să determine momentul exact în care greşeala a fost comisă. Toate punctele marcate începând din acel moment de echipa care a greşit trebuie anulate. Punctele marcate de echipa adversă sunt menţinute.
Dacă momentul comiterii greşelii nu poate fi determinat, nici un punct sau puncte nu este anulat(e) şi singura sancţiune va fi pierderea fazei de joc.
[modifică] Minge în joc
Mingea este în joc începând cu momentul loviturii de serviciu care a fost autorizată de primul arbitru.
[modifică] Minge afară din joc
Mingea devine afară din joc începând cu momentul când este comisă o greşeală semnalată prin fluier de unul din arbitri; în absenţa unei greşeli, începând cu momentul semnalării prin fluier.
[modifică] Minge ”în teren”
Mingea este “în teren” când ea atinge solul terenului de joc, inclusiv liniile de delimitare.
[modifică] Minge “afară”
Mingea este afară când:
- partea din mingea care atinge solul este complet în afara liniilor de delimitare;
- ea atinge un obiect din afara terenului de joc, plafonul sau o persoană din afara jocului;
- ea atinge antenele, cablul, sforile, stâlpii sau fileul însuşi în exteriorul benzilor laterale;
- traversează planul vertical al fileului, fie parţial, fie prin afara spaţiului de trecere, cu -excepţia cazurilor din Regula 10.1.2;
- traversează complet spaţiul inferior.
[modifică] Jocul cu mingea
Fiecare echipă trebuie să joace în interiorul suprafeţei şi spaţiului de joc proprii (cu excepţia prevăzută de Regula 10.1.2). Mingea poate, totuşi, să fie recuperată şi retrimisă în joc din afara zonei libere
[modifică] Lovituri ale echipei
Orice contact al mingii cu un sportiv aflat în joc constituie lovitură a echipei.
Pentru a retrimite mingea fiecare echipă are dreptul la maximum trei lovituri (în plus faţă de blocaj, Regula 14.4.1). Dacă sunt utilizate mai mult de trei lovituri, echipa comite greşeala celor “PATRU LOVITURI”.
[modifică] Contacte consecutive
Unui jucător nu i se permite să lovească mingea de două ori consecutiv.
[modifică] Contacte simultane
Doi sau trei jucători pot să atingă mingea în acelaşi timp.
Când doi (trei) coechipieri ating mingea simultan, sunt numărate două (trei) lovituri (cu excepţia blocajului). Dacă ei încearcă să joace mingea, dar numai unul dintre jucători o atinge, este numărată o singură lovitură. O ciocnire între jucători nu constituie o greşeală. Când doi adversari ating mingea simultan deasupra fileului şi mingea rămâne în joc, echipa care recepţionează mingea are dreptul la alte trei noi lovituri. Dacă o astfel de minge cade “afară” din teren, greşeala este a echipei plasate de cealaltă parte a fileului.
În cazul în care contactul simultan între doi adversari provoacă o minge “ŢINUTĂ”, aceasta este socotită o “DUBLĂ GREŞEALĂ” şi faza este rejucată.
[modifică] Lovitură ajustată
În interiorul suprafeţei de joc, jucătorului nu-i este permis să se sprijine pe un coechipier sau pe orice structură/obiect cu scopul de a juca mingea. Totuşi, jucătorul care este pe punctul de a comite o greşeală (atingerea fileului sau depăşirea liniei de centru etc.) poate fi oprit sau tras înapoi de un coechipier.
[modifică] Caracteristici ale loviturii
Mingea poate să atingă oricare parte a corpului. Mingea trebuie să fie lovită, ea nu trebuie să fie ţinută şi/sau aruncată. Mingea poate să ricoşeze în orice direcţie. Mingea poate să atingă mai multe părţi ale corpului, cu singura condiţie ca aceste contacte să aibă loc simultan.
Excepţii:
La blocaj, contactele consecutive pot fi realizate de unul sau mai mulţi jucători, cu condiţia ca aceste contacte să aibă loc în cursul aceleiaşi acţiuni.
La prima lovitură a echipei (Regulile 10.1 şi 15.4.1), mingea poate să atingă consecutiv mai multe părţi ale corpului, cu condiţia ca aceste contacte să aibă loc în cursul aceleiaşi acţiuni.
[modifică] Greşeli în jocul cu mingea
Patru lovituri: o echipă loveşte mingea de patru ori înainte de a o retrimite.
Lovitura ajutată: un jucător se sprijină pe un coechipier sau pe orice structură/obiect în interiorul suprafeţei de joc cu scopul de a juca mingea.
Ţinută: un jucător nu loveşte corect mingea, care este ţinută şi/sau aruncată.
Dublu contact: un jucător loveşte mingea de două ori succesiv sau mingea atinge succesiv mai multe părţi ale corpului său.
[modifică] Minge care trece pe deasupra fileului
Mingea trimisă către terenul advers trebuie să treacă pe deasupra fileului prin interiorul spaţiului de trecere. Spaţiul de trecere este partea din planul vertical al fileului limitată:
- dedesubt – de marginea superioară a fileului;
- pe margini – de antene şi prelungirea lor imaginară;
- deasupra – de plafon.
Mingea care a depăşit planul fileului în direcţia zonei libere a terenului advers total sau parţial prin spaţiul exterior poate fi readusă în cadrul loviturilor regulamentare ale echipei cu condiţia ca:
- terenul advers să nu fie atins de jucător;
- mingea, când este trimisă înapoi, trebuie să depăşească planul fileului din nou total sau parţial prin spaţiul exterior şi de aceeaşi parte a terenului.
Echipa adversă nu are dreptul să se opună acestei acţiuni.
[modifică] Minge care atinge fileul
Mingea poate să atingă fileul în timpul depăşirii acestuia.
[modifică] Minge în fileu
O minge trimisă în fileu poate fi reluată în cadrul celor trei lovituri ale echipei.
Dacă mingea rupe ochiurile fileului sau îl răsuceşte, faza de joc este anulată şi rejucată
